cersetori de demnitate...

In liniste,cu privirea calda, incerc sa ma ascund pe dupa draperii si sa pandesc iarna...am zis bine sa o pandesc, a revenit cu fulgii mari si desi care si-i cerne fara frica peste noi. Totul in jur este la fel..doar alb si negru, iar prin prisma sufletului meu, eu caut mereu culori...astazi nicio culoare in jur; totul e pustiu, trist si tacut.
Demnitate,mandrie, sau orgoliu.3 cuvinte atat de des intalnite si atat de usor de confudat de unii dintre noi.Insa la fel ca si fulgii de nea care roiesc acum prin fata ferestrelei mele, fiecare dintre noi, muritorii de rand avem un loc si un rost al nostru.Nu e necesar sa apelam la injurii, sa analizam defectele celor din jur, sa fim invidiosi..tot ce trebuie sa facem este sa ne recunoastem exact asa cum suntem.Nimic nu este intamplator, fiecare zambet, gand bun, si mangaiere, paleste in fata tuturor marsavariilor, din jur.
Dar noi in toata aceasta agitatie in care ne invartim uitam sa iubim frumosul, uitam sa ne recunoastem intre noi, palim in fata lucrurilor meschine. A fi om e cea mai mare calitate, insa acesta si-a pierdut pentru multi sensul original.
Nu pot sa afirm ca in jurul meu totul este etic si conform regulilor moralitatii..pentru ca m-as minti pe mine inca o data, si inca odata, la fel cum fac mereu cand vad ceea ce nu ar trebui sa existe.
De multe ori mergand cu metroul, am zarit un baiat care cersea, l-am zarit greu deoarece el nu avea picioare si se deplasa pe o placa de scheiboard. Si am inchis ochii pentru a nu simti neputinta sa, ceilalti din plictiseala de al vedea mereu, sunt oameni care lasa totul in urma pentru un vis,se injosesc, isi manjesc demnitatea , pentru a capata o asa zisa valoare in ochii societatii. Dar cine e societatea? Oare nu noi o formam, oamenii de rand?
Recunosc ca nu am averi materiale, dar am iubirea fata de mine, fata de bine,nu am ambitii decat zambetul fericirii prin implinire.
Cat timp sa mai inchidem ochii la tot ce e in jurul nostru?Cat oare sa ne mai injosim ca popor, ca suflete chinuite de asa numita" imagine de societate"?
Sunt atat de multe sentimente pierdute in graba asta avida catre cerintele societatii actuale?Ne-am transformat..nu mai suntem entitati umane, ci masa lucratoare.
Uitati-va in jur..totul se invartea pana acum la cine avea cat mai multi bani, astazi la cine cunoaste mai multe persoane influente.
Unde este curajul nostru?, lupta cinstita pentru ceea ce ne dorim?
Cersim demnitatea in propriul nostru camin frustati de esecurile suferite, ne roadem unghiile la sanul celui de langa noi, pentru ca alte sunt regulile din ziua de astazi.
Nu te du sa pasesti pe acelasi drum cu toata turma..fa-ti propriul drum..fii unic.