cautam identitate

De cateva zile imi alearga prin mintea mea imprastiata in mii de colturi un gand si anume :ce ne defineste pe noi ca entitati umane? Poate aceasta intrebare mi-a venit tocmai pentru ca imi este mintea imprastiata in mii de colturi..insa daca nu ar fi asa nu as mai supravietui acestui etern si infernal fus cotidian.
De multe ori sar din tiparul obisnuit si indraznesc sa visez poate mai mult decat trebuie, dar oare nu asta imi ofera unicacitate mie?
Suntem inconjurati de enigme si nu sunt putine; ne nastem la o anumita data, din parinti care nu ni-i putem alege.Stim doar cand este primul minut de viata, caci odata trait acesta ne indreptam cu pasi grabiti spre moarte, spre uitare sau spre viata vesnica. Aici depinde de conceptia noastra.
Suntem jucausi uneori, curiosi, agitati,fricosi, timizi..cate un pic din toate. Dar de unde vin toate aceste lucruri si de ce nu sunt la fel la noi toti? De ce suntem atat de diferiti si totusi atat de identici?
Toate pentru ca ne cautam in mod disperat, propia noastra identitate.
Suntem nebuni, da nebuni, zburam cu gandul peste tot, nimic nu scapam, atunci cand ne dorim cu adevarat ceva.
Avem nevoi care vin in urma unor cerinte pe care le aveam de la viata. Putem cere mult, constienti fiind ca nu vom obtine nici macar un strop...sau sa nu cerem nimic si sa luptam.
Viata e o lupta continua...
Jocul..da jocul de mici ne jucam, improvizam,insa totul cu un scop, sa ne satisfacem nevoia de miscare, de colaborare cu cei din jur, de auto-depasire.
Suntem absurzi uneori, in momentele de liniste, nu vrem nimic si pe nimeni in jurul nostru, dar in general uram singuratatea.Luptam cu ardoare pentru ceva,iar apoi cand il avem il abandonam ca si cum ar fi un trofeu.
Jocul ne introduce in cunoasterea lumii complexe in care traim, adesea prin ochii unui copil plin de energie, vesnic in cautare, care incearca sa patrunda cu neastampar, cu sete de cunoastere, strica si desface totul..din sete de identitate.
Cine suntem..si ce vrem? 2 intrebari aparent simple, insa greu de descifrat. Suntem vrajiti de puterea absoluta a materialelor ce ne pot oferi la schimb fericirea..insa atentie!! fericirea nu se cumpara, nici demnitatea, nimic nu se sterge cu buretele, fara sa ramana macar un colt acolo ceva neatins; iar paparazzi sunt destui.
Uneori noi suntem propii nostri paparazzi...ne tradam reciproc...ne jucam si iar ne jucam..cautand mereu identitatea ...