copilaria...album de amintiri

De ce vorbim atata despre zambet? De ce ne raportam mereu la acest miraculos, gest. Oare pentru ca zambetul reprezinta una dintre primele forme de limbaj, o veselie impartasita tuturor, ca si plansul. Ei, aici e o problema! Plansul micutului nu-ti face nici o placere, mai ales cand nu poate inca sa iti zica ce il doare.Dar trebuie sa tii cont de el pentru ca are un rol foarte important in comunicarea dintre voi.
Iar intre noi fie vorba am fost destul de plangacioasa la viata mea, fragila si gingasa atat la propiu cat si la figurat. Sensibila la tot ce era in jur, mereu ii punem in actiune pe ai mei.
Nimic in jur nu e intamplator, orice etape are semnificatia ei, si farmecul ei.
Ce poate fi mai minunat si mai gingas decat zambetul micutului copil?
Nimic este raspunsul corect. Si poate ca tot corect ar fi si sa nu uitam niciodata sa fim copii.
Sa lasam fluturii sa zboare, priveste rasaritul de soare, bucura-te de florile ce infloresc si oamenii ce se iubesc, fiindca totul, da' totul e creatie, dar este legat de imaginatie. Indiferent de loc, timp, oamenii din jur, mintea trebuie sa iti fie libera. Las-o sa lucreze pentru tine. Nu-ti vine sa crezi, uite: fluturii pot dansa in zborul lor catre infinit, soarele rasarind poate fi o minge de foc, iar florile... florile pot fi zambetul, descretirea fruntilor. Hei! nu ucide copilul din tine! Daca il pastrezi, poti striga: dudulusk, ai descoperit "Tinerete fara batranete"! Daca pierzi copilul din tine intreaba-l: Incotro?
Unde fuge atat de grabit, fara sa priveasca inapoi? De ce te lasa cand inca nu cunosti cu adevarat lumea din jur?
Imi amintesc constant de toate nazdravaniile pe care le faceam cand eram mica, bineinteles ca micile mele rautati erau din punctul meu de vedere simple dovezi ale afectiunii fata de cei din jur, sau o modalitate de a le atrage atentia cand ma uitau in lumea mea. Si astfel ma piedeam astfel in fapte, zambete si in dulcegarii. Dulcegarii care imbatau toata casa, si astfel se facea simtita atmosfera de sarbatoare.
Insa ca orice copil era logic, ca mai primeam si pedepse. Chiar daca mereu le intampinam cu aceiasi fata de nevinovata, cu ochii mari, bulbucati si aproape inlacrimati, pe o parte regretand, insa pe cealalta asteptand sa vad cum se termina isprava mea pentru a puna alta noua la cale.
Recunosc ca nu mereu reuseam sa ii indusiosez pe cei din jurul meu. Dar ce mai conta, fapta era facuta si cateva zile la rand aveam o" musca pe caciula". Eram intr-o lume frumoas creionata unde nimic nu imi putea spulbera credintele efemere ale copilariei mele. Efemere pentru ca mereu erau altele. In fiecare zi visam la ceva nou. Totul era exact asa cum vroiam, gaseam mereu metode sa ajung la ceea ce imi doream;asa cuprinsa intr-o bula de cristal,.. nimic nu ma putea urni din loc, credintele imi erau atat de puternice incat puteam sa trec prin mari si zari pentru a le atinge, nimeni nu imi poate lua ceea ce era al meu.
Astazi merg pe strazi in speranta ca poate undeva intr-un colt uitat voi regasi acel copil de altadata, acel zambet de odinioara care cucerea totul in calea sa. Din pacate am crescut si valul vietii si-a tarat amarul peste toti, ne-a prins in vartejul sau, lasand o singura portita de scapare..pe care de multe ori o ignoram...zambetul ascuns intr-un colt de suflet. E acolo si la voi cu siguranta. Nu trebuie decat sa il cautam si sa ni-l dorim cu adevarat. Nu mai putem intoarce timpul inapoi din pacate, insa putem trai frumos cu aceiasi gingasie din trecut, cu inocenta primului zambet cunoscut .
Astazi ma uit la copiii din jur si-mi zic:
"Timpule lasa-ma sa ma joc cu visele poata incetul cu incetul imaginarul v-a intrezari realitatea si se vor uni intr-un tot si singur adevar", astfel visele prind contur numai daca le dai aripi, intr-o sclipire de moment.
Cu zambetul larg desenat pe buze si cu ochii umflati de somn,(din cauza orei tardive si lenese) cu cornitele bine ascunse prin parul umed, ma retrag sa dorm. Vise placute alaturi de un somn pufos si ciufulit.
semnat:zambet25_viata25(aceiasi Ramona)!!!