In amintirea anilor de liceu...

Poate pentru multi dintre voi nu au insemnat mare lucru sau au trecut fara sa ii simtiti din plin..
Fericirea ce am simtit-o atunci cand am vazut lista cu repartizarile si constatarea ca nu am nici un baiat in clasa(fericita la inceput..apoi clar dezamagire),belele din fiecare zi,facute profilor si intre noi.
Incepeam fara indoiala sa scriem inca o pagina ce avea sa ramana doar in amintiri vie.In care isi aveau locul bine meritat toate excursiile mult asteptate,expozitiile de icoane(D-ne ce timpuri),zile onomastice,iesiri in oras,la iarba verde...batai cu zapada iarna in gradina publica,farse..ce sa mai eram copii.copii care traiau clipa.
Ne traiam anii de liceu din plin.Fiecare profesor are meritul sau.
Si credeti-ma nu e usor sa suporti 20 si ceva de fete fiecare cu caracterul si nemultumirile sale.
Cum sa uitam colindele personalizate de la sfarsit de an?si hohotele de ras in timp ce ne chinuiam sa le personalizam;mersul la colindat cu atmosfera de sarbatoare care era pe strada,dar mai ales prima experienta actoriceasca,cu luminile scenei.MIMESIS!!Emotiile de la primele repetitii sau primele aplauze care mi-au umblutu sufletul de bucurie si chipul de lacrimi de fericire atat mie cat si tuturor celor care au facut parte din acest proiect.Am fost un elev fericit,si acum ma bucur de aceste momente in liniste.Ma bucur ca am ce sa imi amintesc cand privesc oarecum cu nostalgie in urma la tot ce a fost in viata mea.
MIMESIS as putea sa o descriu ca pe o "adunatura de nebuni" in goana de a atinge propiul tel,in cautarea unui vis netrait pana atunci;toti profesorii care ne-au motivat sa dam tot ce a fost mai bun din noi la timpul respeciv,o sansa in plus de afirmare cu iesirea la scena deschisa a piesei "CE INSEAMNA SA FII ONEST"(OSCAR WILDE),care intr-un fel la acel moment devenise o eticheta a liceului.
Design vestimentar-profiulu meu din liceu.Sincer nu stiu ce cautam aici.Eu mi-am dorit dintotdeauna sa fac teatru,televiziune..dar dintr-o ironie a sortii iata ca am ajuns si aici ,insa nu imi pare rau,ptr ca asa am avut posibilitatea sa imi descopar si alte afinitati.Nu pot sa trec fara sa amintesc de colectiile de moda pe care le organizam cu mare fast,unde ne-am lasat amprenta putin cate putin,deplasarile la Bacau pentru festivalul costumelor ciudate(al meu era exclusiv din nasturi-Nasturica)si toate emotile de acolo ,drumul spre casa cu toate peripetiile sale.Nu au facut altceva decat sa ne intareasca increderea in noi,si sa mai adaugam inca o caramida la ceea ce peste catva timp aveam sa numim 'anii nostri de liceu".
Am facut de toate in liceu bine cu bun simt si responsabilitate nu va ganditi la rau.Imi placea sa merg la emisiuni cu profa de engleza,ma distra copios dar ma si motiva la mai mult ce e drept.Stiam ca pot si vroiam sa demonstrez ca asa este.Si intr-un fel sau altul mereu mi-a iesit.
Nici actele de caritate nu au fost uitate in toata aceasta aventura adolescentina.Mica excursie de la Movileni dupa ce am fost aleasa cea mai sexy craciunita pentru a le duce daruri copiilor de acolo.Adevarul e ca eram un fel de suflet al balurilor si tuturor evenimentelor din liceu.A fost frumos...atat cat a durat!
Cert e ca am legat prietenii nu numai cu elevii liceului respectiv ci si cu domnii profesori,de la care am avut cate ceva de invatat.
Sa mai zic de grupul vesel???:Roxy,Ale,Simo,Ioana.si eu in frunte.Bineinteles ca toate eram intr-un fel sau altul nebunatice si venite parca din propia jungla.
Toate se impleteau de minune cu gafele noastre din timpul orelor de curs cand chipurile incercam sa pastram o liniste aparenta,si zic aparenta pentru ca niciodata nu am putut fi calme la ore,tot timpul scoteam fiecare cate o perla pe care in mod evident le notam la sfarsitul unui caiet si la sfarsit de an le comunicam.(Eram carcotasa rau cei drept!!!)Nu-mi scapa una nescrisa,indiferent ca venea de la o colega de a mea sau de la un domn profesor.
A si sa nu uit ca uneori se faceau meciuri intre profi si elevi.Si evident ne invoiam de la ore pe motiv ca suntem putine in clasa ascunzandu-le ghiozdanele celor care erau plecate in pauza pe unde apucam,cand de fapt noi plecam sa facem galerie..profilor.Pai trebuia sa ne punem bine nu/E defapt la noi era atmosfera cea care conta cel mai mult indiferent de scor.Era mai ceva ca pe stadion.Urlam cat ne tineau plamanii incurajandu-ne dirigul..da ce credeti ca mai conta vocea..de unde?A doua zi aveam motiv sa nu fim ascultate,ca eram ragusite si nu puteam vorbi:)):)):)).Acum fiecare suntem pe cate un drum,intalnindu-ne foarte rar.Drumurile vietii nimeni nu poate afirma ca le cunoaste.
Nu de mult m-am reintors in capitala,si cat am stat acasa aceasta perioada scurta cei drept a coincis cu perioada de inceput a examenului de bacalaureat!Intr-un mod inevitabil m-au napadit amintirile cand mi-am vazut fosti colegi de liceu cum se agitau plini de emotii.M-au facut sa retraiesc intr-un fel sau altul fiecare moment din acesti minunati ani de liceu.
Toate au ramas o dulce-amaruie amintire.
Numai bine va doresc,si bafta celor care sustin acum examenul de bacalaureat.Sa ne auzim cu bine.
Ma retrag subtil...